Cu ocazia Zilei Muncii Decente, FML, alături de Cartel Alfa , au protestat în fața Guvernului României datorită lipsei de voință a Guvernului și în particular a primului ministru Victor Ponta de a-și duce la îndeplinire promisiunile făcute în sensul modificării legislației sociale din România. Cu toată vremea nefavorabilă, la miting au participat aproximativ 4000 de persoane.

În 2011, după modificarea abuzivă, prin asumarea răspunderii de către guvernul Boc, a legislaţiei muncii, liderul PSD, actualul prim ministru, Victor Ponta, a semnat un acord cu patronatele şi sindicatele pentru corectarea prevederilor care prejudiciază salariaţii. Modificarea legislaţiei muncii şi corectarea abuzurilor guvernării anterioare în defavoarea lucrătorilor a reprezentat una dintre promisiunile de campanie în 2012 şi una dintre forţele care au propulsat partidul social democrat la guvernare.

Mai mult decât atât, Congresul PSD din aprilie 2013 a adoptat o rezoluţie pentru modificarea legislaţiei muncii, în sensul deblocării negocierilor colective şi corectarea prevederilor care prejudiciază salariaţii. “Legea dialogului social vreau să o promovăm rapid şi să facem toate acele modificări care permit ca drepturile salariaţilor să fie protejate” a declarat Prim ministrul Victor Ponta în aprilie 2013, angajându-se atât public, cât şi în cadrul Consiliului Naţional Tripartit de Dialog Social pentru realizarea modificărilor cerute de organizaţiile sindicale ca prioritare. In tot acest timp, în afară de vorbe şi întâlniri fără finalitate, guvernul nu a făcut absolut nimic pentru a corecta legislaţia muncii, aşa cum a promis.

La trei ani de la aplicarea Legii dialogului social (L62/2011), adoptată la presiunea Consiliului Investitorilor Străini şi a Camerei de Comerţ Americane, efectele pentru salariaţii români sunt dezastruoase:

Prin eliminarea Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional (CCMUNN), numărul de salariaţi acoperiţi de un contract colectiv de muncă a scăzut de la 100%, la mai puţin de 30%;Condiţiile aberante impuse pentru contractele colective de sector a dus la eliminarea contractelor colective şi la acest nivel (nicio federaţie patronală, reprezentativă astăzi, nu are 50%+1 număr salariaţi din sector). Practic, din 2011, nu a mai fost posibilă realizarea niciunui CCM sectorial, iar acum se încearca blocarea înregistrării CCM pe sector sănătate (sector majoritar bugetar);La nivel de unitate, reprezentarea salariaţilor este îngreunată la fel de mult de prevederile aberante ale Legii dialogului social. Spre exemplu, un sindicat care are ca membri 49% din totalul salariaţilor din întreprindere nu-şi poate reprezenta membrii în negocierea colectivă. În schimb, 2 (DOI) reprezentanţi ai salariaţilor (“aleşi” sau “nealeşi” prin intervenţia şi presiunea angajatorului) pot face jocurile la acest nivel, negociind/semnând un contract colectiv, sau pot bloca negocierea şi semnarea sa de către Sindicatul din unitate;Faptul că un contract colectiv de muncă nu se poate negocia pentru unităţi cu mai puţin de 21 de salariaţi exclude de la negocierea colectivă peste 1,2 milioane de salariaţi (aproape un sfert din totalul angajaţilor români) cărora li se interzice dreptul de a fi reprezentaţi, în condiţiile în care un contract de sector sau naţional nu mai este posibil;Consiliul Naţional Tripartit de Dialog Social (CNT-DS) este nefuncţional, blocat de către organizaţiile patronale şi lipsa de voinţă a guvernului; Consiliul Economic şi Social este tot nefuncţional, numai 28 membri din 45 mai sunt astăzi, din care 2 guvernamentali, practic se constată că nu se doreşte respectarea legii;Raportul realizat de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), publicat in 2013, arată toate aceste aspecte şi precaritatea relaţiilor de muncă din Romania, recomandând la rândul său guvernului să facă modificările legislative necesare.

Toate aceste lucruri se traduc în precarizarea locurilor de muncă: condiţiile inumane de muncă (norme aberante pe care nu le mai reglementează nimeni şi muncă suplimentară neplătită), salarii menţinute la un nivel foarte scăzut, evaziune fiscală şi contribuţii sociale plătite la nivelul salariului minim (cu o parte din salariu în plic), fără să mai vorbim despre efectele pe care acest tip de relaţii de muncă de tip feudal le are asupra stării de sănătate a angajaţilor.

Deşi este necesară o analiză profundă şi o modificare radicală a legilor reunite în legea dialogului social (legea de constituire a partnerilor sociali, legea contractelor colective de muncă, legea dialogului social la nivel naţional (CNT-DS), legea conflictelor de muncă) şi care înseamnă o activitate de cel puţin 1 an, urmată de dezbatere în parlament, astăzi este nevoie URGENT de 4 modificări:

(1) modificarea reprezentativităţii şi a modului de aplicare universală a CCM;

(2) introducerea CCMUNN până la dezvoltarea CCM sectoriale;

(3) dreptul la conflict de muncă;

(4) protejarea minimală a reprezentanţilor sindicali, care să permită construirea dialogului social şi realizarea unor relaţii de muncă negociabile pentru salariaţi, nu transformarea lor in sclavi moderni.