După ce în cursul săptămânii trecute Ministerul Transporturilor a încercat fără succes să ne convingă să fim de acord cu un nou val de disponibilizări, vineri 28 martie s-a întrunit consiliul de administrație al CFR Marfă, într-o ședintă având ca unic subiect concedierea a 2500 de salariați.
Nu există nici un argument logic, economic sau operațional care să susțină necesitatea plecarii aproape a unei treimi din personalul companiei, în condițiile în care se înregistrează un număr mare de ore suplimentare iar societatea și-a recâștigat o serie de clienți de transport, semn că lucrurile merg într-o direcție bună.
Singurul motiv invocat, ține de angajamentele asumate inconștient anul trecut de executiv cu Fondul Monetar Internațional. Este o placă pe care o auzim obsesiv de 15 ani și pe care nu o mai crede nimeni, reprodusă de toate guvernele care s-au perindat la conducerea țării: noi nu am vrea, dar ne obligă Fondul.
Într-o discuție cu fostul șef al misiunii FMI pentru România, Geffrey Franks, într-un moment de sinceritate, sau pote că pentru era spre sfârșitul mandatului, acesta ne-a spus: “Pe noi ne interesează doar parametrii macroeconomici ai României, noi nu impunem Guvernului ce societăți să privatizeze sau câți salariați să dea afară. Este decizia executivului, acesta, însă, consideră că e mai ușor să se ascundă în spatele nostru și să dea vina pe noi pentru deciziile pe care le ia iar nouă ne place acest rol de paravan.”
Prin urmare, este opțiunea Guvernului României, și nu a FMI, să dea afară 2500 de salariați de la CFR Marfă, lucru care duce compania în zona colapsului din cauza imposibilității de a asigura angajamentele de transport din lipsă de personal. Din informațiile noastre, compania ar trebui să renunțe la 80% din contractele de transport.
Și ca “victoria” să fie sigură membrilor “corporatiști” ai consiliului de administrație li s-a stabilit un criteriu de performanță vizând concedierea celor 2500 de salariați. Criteriu care trebuie îndeplinit ca să poată curge indemnizațiile grase de ședință.
Asta fiind situația, ostilitațile în ședința de vineri au fost conduse agresiv de președintele consiliului de administrație Liviu Radu și de de Ionuț Georgescu, un jurist aterizat de la Partidul Ecologist în consiliul de administrație a CFR Marfă. Nu au contat pozițiile contrare ale specialiștilor societății, care au fost obligați să răspundă cu “da” sau “nu” dacă sunt în stare să dea salariații afară, ale reprezentanților sindicatelor participanți la dezbateri și nici chiar poziția noului membru al consiliului de administrație, George Buruiană, fost director general al societății pe vremea când aceasta era foarte profitabilă. “Renunțați la contractele comerciale și dați afară cei 2500 de salariați”, a insistat Georgescu pentru că hotărârea trebuia să iasă cu disponibilizare, indiferent de consecințe, chiar și cu îngroparea societății.
Până la urmă consiliul de administrație a hotărât ca disponibilizările să aibă loc în două etape: 1400 de salariați începând din luna iunie, după apariția hotărârii de guvern privind acordarea salariilor compensatorii, și 1100 de salariați începând cu luna septembrie.
De ce este împinsă CFR Marfă spre faliment? Probabil pentru că urmează o nouă tentativă de privatizare. După ce privatizarea cu dedicație de anul trecut a eșuat glorios, chiar și cu prețul derizoriu stabilit de Ministerul Transporturilor, se pare că valoarea societății trebuie redusă și mai mult ca să poată fi vândută la un preț de nimic. Privatizare cu orice preț, sacrificând locuri de muncă, sacrificând societatea însăși.
Victor Ponta declara cu puțin timp în urmă că privatizarea minoritară a CFR Marfă, trecută în programul de guvernare este o greșeală de redactare și că de fapt trebuia scris “privatizare majoritară”. De bună seamă că și milionul de locuri de muncă promis de premier a fost tot o greșeală de redactare, intenția fiind de fapt de desființare, începută, iată, cu locurile de muncă de la CFR Marfă.