Pentru că astăzi acţiunea sindicală se confruntă cu o criză de eficacitate, punând salariaţii în faţa expansiunii precarităţii sociale, şi cu o criză a proiectului social, Federaţia Mecanicilor de Locomotivă (FML) ia în considerare atât aspiraţiile membrilor de sindicat, cât şi noua realitate economică, pentru a-şi defini strategia sa de acţiune.

FML îşi propune să construiască revendicările viitoare pe baza sintezei dintre aspiraţiile membrilor de sindicat, pe de o parte, şi experienţa acumulată, de cealaltă parte. Acesta este mijlocul prin care salariaţii sunt recunoscuţi, implicându-se colectiv pentru a reuşi.

FML va dezvolta un discurs sindical care articulează contestaţia, care promovează acţiunea şi negocierea pentru obţinerea de rezultate. A fi capabili de a ne indigna, de a refuza injustiţiile, a fi alături de cei care luptă reprezintă funcţia naturală a sindicalismului. Indignarea duce la contestări, contestarea duce la revendicări, revendicarea duce la propuneri, mobilizări şi negocieri. Afirmarea tuturor acestor probleme reprezintă un element distinct al sindicalismului nostru, atât în raport cu sindicalismul protestar, cât şi în raport cu politicile patronale.

Prima obligaţie a unei organizaţii sindicale este de a asigura zilnic protecţia salariaţilor, de a obţine avantaje sociale sau de a limita consecinţele deciziilor patronale. Dintre mijloacele pe care le putem utiliza în atingerea acestor scopuri, negocierea este cea mai importantă. Cu privirea la aceasta, pe baza raportului de forţe dat, compromisurile sunt adesea necesare. Însă finalizarea unei negocieri nu este un obiectiv în sine, ci un mod de concretizare al rezultatelor şi înscriere a acestora ca o etapă în procesul actiunii sindicale urmărite.

Sindicalismul pe care FML doreşte să-l promoveze încearcă să ofere soluţii şi perspective de viitor. Acţiunea sindicală nu este suficientă pentru a răspunde aşteptărilor salariaţilor care solicită transformări de fond ale societăţii. Dacă refuzăm să considerăm că salariatii sunt o simplă variabilă de “ajustare” a sistemului economic, dacă credem că economia nu are sens decât pentru a fi în serviciul oamenilor, atunci piaţa nu poate fi singurul “regulator”.

Pentru a acţiona asupra cauzelor de disfuncţionalitate a sistemului, proiectul sindical tebuie să propună direcţii pentru promovarea unor transformări ambiţioase în societate: să redea fiecăruia locul meritat, să susţină o altă repartiţie a bogătiei, sa refondeze serviciile publice, să instaureze noi drepturi pentru muncitori, să construiască o Europă socială.

Construcţia raportului de forţe reprezintă baza concepţiei noastre de acţiune sindicală, având continuu în vedere câteva aspecte importante: mobilizarea salariaţilor, unitatea acţiunii sindicale, mediatizarea revendicărilor sindicale, acţionarea în justiţie, etc. Dacă mobilizarea salariaţilor este un punct de plecare indispensabil, revendicările reprezintă necesitatea combinării mai multor elemente pentru a creea un raport maxim de forţe: capacitatea de a mobiliza prin demonstraţii publice, capacitatea de a câştiga încrederea beneficiarilor serviciilor, a opiniei publice, dar şi a clasei politice, calitatea şi unitatea acţiunii sindicale.

Din moment ce sindicalismul trebuie să constituie unealta pusă la dipsoziţia salariaţilor, pentru a-i ajuta să-şi apere interesele şi pentru a-şi construi răspunsuri colective la probleme punctuale sau generale, care apar la nivel de unitate sau ramură, FML îşi propune pentru următorii patru ani o reorientare în ceea ce priveşte dezvoltarea sa ca structură federală, abordând în acest sens o politică de expansiune, şi nu una statică de supravieţuire.

FML va cauta să promoveze şi să consolideze tipul de federaţie a aderenţilor, care să poată atrage membrii din diverse sectoare de activitate feroviară, şi nu numai dintr-o singură categorie profesională.

Aşa cum se poate observa şi din Raportul de activitate prezentat, acesta este un trend care a început să se creioneze în ultimii ani, prin atragerea mai multor sindicate nespecifice ramurii tracţiune. FML îşi propune nu numai să menţina această direcţie, dar să o şi dezvolte.

Vom încerca aşadar introducerea sindicalismului de aderenţi, a conceptului de federaţie convingătoare, formaţiune în care fiecare să participe la analiza situaţiilor, la reflectarea şi elaborarea colectivă a revendicărilor şi propunerilor, la crearea unui raport de forţe necesar soluţionării revendicărilor.

Urmărind această direcţie, FML va susţine acel tip de sindicat care privilegiază dezbaterea la nivelul salariaţilor, care pune în valoare practicile militante şi participative, în afara cărora nu se poate discuta de rezultate palpabile, un sindicat care face din numărul ridicat al aderenţilor o pârghie pentru stabilirea unui raport de forţe echilibrat.

În acest sens, structura spre care tinde FML este una federal – egalitară, dezvoltată nu numai pe verticală, ierarhic, dar mai ales pe axa orizontală, pe ramuri, si nu centralizată. FML doreşte ca la fiecare nivel, structurile să dezbată toate subiectele de interes, care sunt tratate apoi de structura imediat superioară, precum şi de cea paralelă din altă ramură, în scopul organizării celei mai motivate acţiuni.

Pentru FML tipul de sindicat descris aici reprezintă instanţa de bază. Deciziile hotărâte la nivelele superioare trebuie să aibă la bază deciziile sindicatelor membre, acţiunile federale trebuie să aiba întotdeuna ca suport acţiunile locale. Deoarece a constitui o bază federală înseamnă a lua în considerare toate punctele de vedere şi a ajunge ulterior la obţinerea unei poziţii comune prin intermediul unor sinteze succesive, aplicate la fiecare nivel. Federalizarea constă tocmai în a opera sinteza poziţiilor şi opiniilor tuturor sindicatelor membre.

Această practică profund democratică nu trebuie însă să conducă la fărâmiţare, acţiunile noastre trebuind să evite întotdeauna riscul sacrificării pricipiului “unităţii de gândire şi acţiune”. Fărâmiţarea sindicală nu poate aduce decât prejudicii la nivel federal şi local, şi implicit fiecărui membru de sindicat, individual.

FML s-a angajat înca de la înfiinţare în apărarea acestui principiu primordial al unităţii de acţiune, care nu înseamnă însă anularea diferenţelor, dar care urmăreşte interesele comune ale tuturor membrilor. Federaţia trebuie să concentreze în continuare tot ceea ce îi uneşte pe membrii săi şi să reducă tot ceea ce îi desparte, şi implicit o poate diviza.

Trebuie să adaptăm acest principiu istoric al federaţiei noastre la datele actuale ale situaţiei sociale şi economice în care ne aflăm. În momentul de faţă trebuie să evoluăm în a forma mai bine militanţii sindicali, pentru ca vocea noastră să devină din ce în ce mai auzită, în a structura mai bine sindicatele şi toate structurile federale, pentru a preciza din ce în ce mai pregnant implicarea federaţiei în toate problemele de interes.

În acest context, o structurare nouă, multiramuri, a federaţiei nu poate fi decât benefică, ea permiţând confruntarea şi analiza situaţiilor şi politicilor comune diverselor ramuri. Această tendinţă permite anticiparea evoluţiilor în toate ramurile. Experienţa unora este utilă altora. Pentru folosirea acestui capital informaţional, este necesar aportul tuturor sindicatelor membre ale federaţiei pentru structurarea unor departamente de lucru transversale (pe direcţia orizontală de dezvoltare aminitita anterior), care să trateze problemele comune tuturor ramurilor. Funcţionarea acestora va gravita în jurul celei mai importante axe strategice: pregătirea revendicărilor şi acţiunilor federale, prin implicarea tuturor celor interesaţi.

FML doreşte realizarea unui sindicalism participativ, activ. Sindicatul, structura de bază a federaţiei, nu trebuie astfel să se limiteze la a declara nemulţumirile membrilor săi, ci trebuie să treacă la formarea militanţilor sindicali, care să poată să susţină cu tărie acele acţiuni care să conducă la soluţionarea nemulţumirilor. Aceşti militanţi vor intensifica impactul acţiunilor revendicative la nivel local, şi pe cale de consecinţă şi la nivel central, participând direct în elaborarea poziţiilor federale. Este necesară însă o constanţă şi o mai mare stabilitate în poziţiile sindicatelor, pentru a duce la îndeplinire diferitele sarcini şi responsabilităţi care le revin din calitatea de membrii FML.

De asemenea, urmărind acelaşi cadru, reapare acum pregnant necesitatea de a urmări şi promova politica de regrupare a micilor sindicate. Fărâmiţarea nu face decât să diminueze din capacitatea de acţiune revendicativă, dar şi din puterea de a face cunoscută sau chiar de a impune o anumită opinie, la un moment dat.

Creşterea numărului de locuri de muncă precare care dezvoltă fenomenul de muncitori săraci, micşorarea indeminzaţiei de şomaj, nivelul scăzut al salariului minim, constrăng salariaţii să aceepte orice fel de loc de muncă. Aceasta permite patronatului să-şi impună propriile condiţii de angajare şi locuri de muncă din ce în ce mai degradante.

Locurile de muncă reprezintă obiectivul acţiunii noastre. Creşterea economică nu este suficientă pentru a absorbi cele câteva sute de mii de şomeri. Reducerea timpului de lcuru rămâne pârghia esenţiala în accelerarea acestui proces.

Pentru a trăi mai bine, FML susţine reducerea normei republicane de lucru de la 40 la 35 de ore, fără a implica reduceri salariale.

După 10 ani de reformă structurală, după valuri de disponibilizări repetate, FML consideră că puterea de cumpărare a salariilor atât la societăţile feroviare, cât şi la filialele acestora, trebuie să beneficieze de roadele reorganizării.

Instituţia noastră îşi va aprofunda strategia asupra negocierilor în ceea ce priveşte corelarea salariului minim pe economie cu indicii de ierarhizare din Anexa 1 la contractul colectiv de muncă, precum şi asupra trecerii de la grila clasică la cea matricială, prin introducerea sporurilor în salarii.

Formarea profesională continuă este indispensabilă în această perioada a dezvoltării tehnologice rapide pentru a ne insuşi noile tehnici, pentru a evolua la locul de muncă şi pentru a ne derula cariera.

Noua lege a pensiilor, cu actuala formulă de calcul, a reuşit să mascheze această realitate, provocând o degradare continuă a puterii de cumpărare a pensiilor. Încă de la început, FML a respins categoric respectiva formula de calcul, care defovorizează în mod flagrant pensionarii, în general, şi pe cei de la calea ferată, în special.

FML îşi reafirmă poziţia privind rediscutarea cu factorii responsabili ai Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale şi Familei, a modalităţii de calcul a pensiilor, precum şi menţinerea puterii de cumpărare a acestora.

FML susţine în continuare accesul la grupa specială de muncă şi monitorizează acţiunile comune ale administraţiilor feroviare şi ale Inspectoratelor Teritoriale de Muncă, privind expertizările tehnice, în conformitate cu HG 1025/2003.