FEDERAŢIA MECANICILOR DE LOCOMOTIVĂ

           Afiliată la Cartel ALFA, ALE şi CSNTR

  Spune NU desființării SMURD! - clic aici!

  

 

    Halal Guvernanti

Ţara lui Papură-Vodă în curs de aderare la Uniunea Europeană

    Calea ferată este în grevă de unsprezece zile şi se pare că cei care trebuie să rezolve situaţia încep să devină obişnuiţi cu starea actuală! Oare în ce ţară democrată din lumea civilizată s-a mai ajuns în situaţia ca serviciile publice să stea în grevă mai mult de o săptămînă şi să nu mişte nimeni un deget, să nu se agite Guvernul, să nu fiarbă Ministerul Transporturilor.

    De zece zile purtăm un veritabil dialog al surzilor cu administraţiile societăţilor de transport feroviar care nu au nici un fel de putere de decizie referitor la revendicările noastre, deţinând un mandat limitat în utilizarea propriilor resurse. Adevăratul gestionar al căii ferate, Guvernul României, cel care poate şi are obligaţia morală şi legală să rezolve conflictul a adoptat o poziţie laşă, ascunzându-se în spatele declaraţiilor sforăitoare de presă, aruncând cu noroi în adversari fără a-şi vedea mizeria din propria ogradă, şi aşteptând para mălăiaţă de la justiţia română sau de la Fondul Monetar Internaţional.

    Cu o indolenţă specifică numai clasei politice româneşti, după modelul obraznic şi lipsit de orice urmă de compasiune afişat de premier la primul dialog cu sinistraţii din Banat cărora le spunea „ce vreţi să vă construiesc eu hotel”, Guvernul României adoptă aceeaşi poziţie sfidătoare şi indiferentă nu numai faţă de cei 30000 de salariaţi feroviari care îşi cer drepturile legitime ci şi faţă de populaţia silită să-şi reprogrameze călatoriile sau să caute alte mijloace de transport sau faţă de beneficiarii de transport rămaşi cu marfa în curte.

    Culmea făţărniciei este atinsă de declaraţia primului ministru cum că ar fi nevoie de mărirea tarifelor la calea ferată pentru satisfacerea revendicărilor salariaţilor şi că dacă populaţia este de acord cu aceste scumpiri, problema se poate rezolva. Cu alte cuvinte –  ia duceţi-vă şi negociaţi cu lumea prin gări, nu mă mai deranjaţi pe mine! Dar pe cine a întebat premierul când a mărit preţurile la combustibili, a făcut oare referendum înainte să scumpească energia electrică şi gazul metan cu toate influenţele ultetrioare? A fost cineva întrebat în ianuarie, dacă este oportună mărirea lefurilor demnitarilor, măsură care, se spunea atunci, nu face altceva decât să corecteze o nedreptate. Şi dacă pentru demnitari s-a putut elimina „nedreptatea” fără probleme şi discuţii, pentru feroviari, care solicită guvernului doar să-şi respecte propria hotărâre care stabileşte salariul minim pe economie şi care au salarii cu mult mai mici decât ale demnitarilor, de ce nu se poate, de ce se transferă responsabilitatea către populaţia ţării în timp ce adevăraţii responsabili se ascund după uşile  birourilor.

    Calea ferată trebuia oricum să-şi majoreze tarifele ca urmare a scumpirii carburanţilor, energiei electrice, materialelor, etc.  Nu cumva se încearcă acum o mărire suplimentară a tarifelor de transport pentru a acoperi pagubele produse de unsprezece zile de grevă, pentru care responsabil nu este nimeni altul decât proprietarul căii ferate – Guvernul României. Şi ca să nu dea rău la populaţie, cea mai uşoară soluţie – că doar acarul Păun vine din calea ferată – este să arunci scumpirea şi pierderile în cârca sindicatelor, care se încăpăţânează, nu cedează, şi nu lasă guvernul să-şi vadă de treburile curente atît de importante, treburi care de altfel exclud problemele căii ferate.

    Urât este faptul ca după 15 ani de democraţie în România, guvernanţii nu reuşesc să înţeleagă că omul de rând, omul de pe stradă, salariatul, omul din tren, fie el călător sau cel care îl conduce, ei bine toţi aceştia au drepturi şi sunt îndreptăţiţi să şi le ceară, fără ca cineva să trebuiască să se supere pentru asta sau să privească protestul ca pe un afront personal. La noi, cei puşi să conducă treburile ţării fac crize de orgoliu în urma protestelor: “nu negociem sub presiune”, „încetaţi protestul şi negociem după aceea”, „cum o să le dau eu, care sunt ministru sau prim ministru, satisfacţie ălora, lasă-i să stea în grevă, nu mă înving ei pe mine, ce dacă se înregistrează pierderi, nu mă interesează, ce dacă stau călătorii prin gări, nu mă interesează, ce dacă se agită cei care nu-şi pot duce marfa, nu mă interesează, ce dacă sunt obligat să caut soluţii şi să rezolv situaţia, nu mă interesează”.

    Ce să ne mai mirăm de această atitudine dacă Guvernul României nu-şi respectă nici măcar propriile promisiuni trecute solemn în programul de guvernare, conform căruia „salariul mediu brut pe economie va creşte în perioada 2005-2008 cu aproximativ 60% faţă de nivelul actual, iar salariul minim brut pe economie va urma cel puţin dinamica de creştere a acestuia”. Cum va ajunge salariul mediu brut la cifra menţionată dacă pe anul 2005 salariile rămân îngheţate? Sau poate că se intenţionează să se crească salariul mediu brut umflând salariile demnitarilor.

    Se mai angajează Guvernul prin programul de guvernare să “asigure subvenţia în transportul de călători, conform normelor europene, conform contractului naţional de servicii (2100 trenuri / 1750 trenuri locale); baza de raportare anul 1999, şi nivelurile subvenţiilor din ţările din Europa Centrală şi de Est membre sau candidate UE”.

    Să explicăm ce înseamnă asta pentru cei neavizaţi: În anul 1999 bugetul de stat subvenţiona preţul transportului de călători pe calea ferată cu 2.77 euro cenţi/călător-km la o activitate de 12.3 miliarde călători-km. La acelaşi nivel al fininţării şi la o activitate de 8.6 miliarde călători-km pe anul 2005 subvenţia trebuia să fie de 239 milioane de euro. În condiţiile în care în bugetul CFR Călători apar doar 162 milioane de euro ne întrebăm unde este diferenţa de peste 70 de milioane de euro numai pe anul 2005, ca să nu mai vorbim de anii trecuţi? Probabil în autostrăzile în construcţie împotriva cărora nu avem nimic cu condiţia să existe un tratament echitabil pentru ambele moduri de transport. Pentru a avea termen de comparaţie mai amintim că de exemplu în Ungaria traficul feroviar de călători este subvenţionat cu 4.03 euro cenţi/călător-km iar în Slovacia cu 6.23 euro cenţi/călător-km.

    Calea ferată e în grevă de unsprezece zile. Pentru guvernanţi se pare că sunt mai importante mitingurile aviatice sau campania pentru postul de şef de partid.

    Domnilor guvernanţi, dacă nu puteţi rezolva situaţia mai aveţi o singură soluţie: DEMISIA.   

    Să trăiţi bine!

Radmilo Felix

secretar general FML

Trimite mesaje la webmaster@fml.ro cu întrebări sau comentarii despre această pagină web.
Ultima modificare: 28-05-2012 02:15

Federatia Mecanicilor de Locomotivă [http://www.fml.ro]