FEDERAŢIA MECANICILOR DE LOCOMOTIVĂ

           Afiliată la Cartel ALFA, ALE şi CSNTR

  Spune NU desființării SMURD! - clic aici!

  

 

    CFR Marfă

DOSAR NR.4593/LM/2005          

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII-A

CONFLICTE DE MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2585

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA DATA DE 13.06.2005

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE           VASILE MIREA

JUDECĂTOR            MARILENA GHIŢĂ

ASISTENT JUDICIAR         ELENA MARIA TALOI

ASISTENT JUDICIAR         VALENTIN OLTEANU

GREFIER       DOINA IORDACHE

Pe rol soluţionarea conflictului de muncă de faţă, privind pe SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C.F.R. MARFĂ SA", intervenient MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI în contradictoriu cu pârâtele FEDERAŢIA SINDICATELOR RAMURII VAGOANE şi FEDERAŢIA MECANICILOR DE LOCOMOTIVĂ DIN ROMÂNIA.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns părţile prin consilieri juridici şi avocat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care tribunalul pune în discuţie admisibilitatea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de M.T.C.T.

Intervenientul prin consilier juridic solicită admiterea în principiu a intervenţiei sale, arătând că în calitatea sa de ordonator principal de credite şi de autoritate de stat în domeniul transporturilor feroviare, are interes în cauză, el gestionând resursele financiare alocate prin bugetul de stat în domeniul transporturilor, exercitând drepturile şi obligaţiile statului ca acţionar la societăţile naţionale de transporturi.

Pârâtele prin avocat solicită respingerea cererii de intervenţie. Acesta nefiind parte în conflictul de muncă ce se poartă între patronat reprezentat de S.N.T.F.M. ( CFR Marfă SA) şi pârâţi.

Tribunalul după deliberare admite în principiu cererea de intervenţie, motivat de faptul că acţionar unic în cadrul reclamantei este statul român, reprezentat în materie de MTCT.

În continuare, tribunalul acordă cuvîntul pe probe, pârâtele solicitând proba cu acte în cadrul acestei probe solicită ca reclamanta să depună statutul societăţii, copia proiectului de hotărâre cu avizul comisiei şi memorandumul FMI.

Reclamanta şi intervenientul solicită proba cu acte deja depuse la dosar şi respingerea cererii de probe solicitată de pârâte, actele solicitate fiind de notorietate şi cunoscute de către pârâte.

După deliberare, tribunalul respinge cererea de probe ca nefiind utilă şi concludente cauzei, actele solicitate fiind de notorietate.

În atare situaţie, nefiind alte probe de propus şi de administrat şi nici alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor.

Reclamanta SNTFM - CFR Marfă SA prin consilier juridic solicită admiterea cererii sale, constatarea ilegalităţii grevei declanşate de pârâte şi să se dispună încetarea acesteia.

Reclamanta arată că pârâtele au declanşat conflictul de interese în timpul derulării contractului de muncă, contrar prevederilor art. 13 alin.1 din Legea nr.168/1999.

Astfel , se învederează că părţile au semnat CCM şi 1-au înregistrat la data de 17.03.2004, cu termen de valabilitate de un an, cu o prelungire de maxim o lună, acesta expirând la data de 17.04.2005, iar pârâtele au declanşat conflicte de interese la 8.04.2005.

Se mai invocă incidenţa art.8 din Legea nr.168/1999, care interzice conflictele de interese pentru rezolvarea cărora ar trebui adoptată o lege sau alte acte normative.

In speţă, pentru soluţionarea revendicărilor salariale şi cea privind bonurile de

masă, este necesară modificarea HGR nr.145/2005, care stabileşte plafonul de salarii în cadrul reclamantei.

Totodată, reclamanta invocă faptul că în cadrul grevei se revendică reexaminarea normelor de personal, revendicare ce nu a făcut obiectul negocierilor în conflictul de interese.

Intervenientul în nume propriu - MTCT achiesează la concluziile reclamantei şi reieterează faptul că revendicările sindicatelor, cel puţin şi aspectul majorării salariilor, contravin HGR nr.145/2005 şi pe cale de consecinţă presupune adoptarea unui nou act normativ , iar revendicarea privind tichetele de masă încalcă şi ea art. 1 alin.2 din Legea nr.142/1998, implicând modificarea şi acestui act normativ.

Pârâtele prin apărător şi consilier solicită respingerea acţiunii reclamantei şi intervenţia în interes propriu, arătând că greva a fost declanşată în condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile art. 250 din C.M. şi art. 43 din Constituţia României.

Astfel, pârâtele arată că durata contractului colectiv de muncă expiră la 17.04.2005, iar greva a fost declanşată la 8.06.2005, în afara valabilităţii contractului de muncă, iar conflictul a apărut în cadrul negocierilor pentru încheierea noului contract colectiv de muncă.

Pârâtele mai arată că revendicările salariale nu constituie o majorare a salariului ci doar se solicită transpunerea salariului minim pe economie stabilit prin HGR nr.2346/14.12.2004 şi la unităţile de cale ferată, cu respectarea formulei de calcul pe baza actualilor coeficienţi de ierarhizare, ca şi în anii precedenţi, corespunzător claselor de salarizare, aşa cum prevede CCM pe anul 2004-2005, un drept câştigat prin contractul colectiv de muncă care odată semnat de părţi este legea părţilor.

Prin urmare, nu se cere un beneficiu din partea reclamantei ci doar respectarea legii şi prin urmare nu implică modificarea vreunui act normativ ci doar respectarea acestuia.

Cu privire la încălcarea art. 8 din Legea nr.168/1999, pârâtele arată că prin procesul verbal de 10.06.2005, s-a consemnat oferta reclamantei nr.2.1/1108/05 prin care se suplimenta numărul de tichete de masă de la 5 la 10 tichete pe lună pe salariat, ceea ce demonstrează că reclamanta nu este ţinută de HGR nr.145/2005. Chiar dacă revendicarea salarială s-ar încadra în prevederile art. 8 din Legea nr.168/1999, nu se poate dispune încetarea grevei, de vreme ce există şi alte revendicări, care o justifică.

Pârâtele consideră însă, HGR nr.145/2005, un act de gestiune şi nu un act normativ în sensul celor prev. de art. 8 din Legea nr.168/1999, act prin care statul -acţionar unic îşi gestionează interesele din societatea - proprietatea sa.

TRI BUNALUL

Deliberând în conflictul de muncă de faţă, constată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la nr. de mai sus, SNTFM „CFR Marfă SA" solicită în contradictoriu cu FEDERAŢIA SINDICATELOR RAMURII VAGOANE şi FEDERAŢIA MECANICILOR DE LOCOMOTIVĂ DIN ROMÂNIA să se constate ilegalitatea grevei declanşate de pârâte şi să se dispună încetarea acesteia.

În susţinerea acţiunii sale, reclamanta arată că acţiunea grevistă este ilegală deoarece:

Pârâtele au declanşat conflictul de interese în timpul derulării contractului colectiv de muncă, contrar prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr.168/1999, iar revendicarea privind reexaminarea normelor de personal nu a făcut obiectul negocierii conflictului de interese.

Cu privire la starea necorespunzatoare a condiţiilor de muncă, reclamanta arată că are un plan aprobat de Consiliul de Administraţie cu participarea sindicatelor, care vizează tocmai îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale salariaţilor, plan ce cuprinde modernizarea unui număr de locomotive, achiziţionarea de automotoare DESIRO, precum şi reparaţii la dormitoarele personalului de locomotivă şi în atelierele de reparaţii.

Mai arată reclamanta că a respectat prevederile HGR nr.2346/2004 privind salariul minim brut pe ţară, dar nu poate aplica coeficienţii de ierarhizare deoarece aceasta ar duce la o depăşire cu 10,7% a fondului de salarii, prevăzut de HGR nr.145/2005, iar în ceea ce priveşte tichetele de masă, ar încălca atât Legea nr.142/1998 cât şi HGR nr.145/2005.

Cum revendicările 1 şi 2 formulate de grevişti implică modificarea unui act normativ HGR nr.145/2005, greva este ilegală în condiţiile art. 8 din Legea nr.168/1999.

MTCT a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, admisă în principiu de tribunal, prin care achiesează la cererea reclamantei, solicitând pentru aceleaşi motive, declararea ca ilegală a grevei şi dispunerea încetării acesteia.

Prin întâmpinare, pârâtele solicită respingerea acţiunii, arătând că greva întruneşte condiţiile prevăzute de lege , că aceasta a fost declanşată în afara perioadei de existenţă a contractului colectiv de muncă şi anume după data de 17 aprilie 2005, când acesta expiră.

Mai arată că nu se solicită o creştere salarială ci doar aplicarea coeficienţilor de ierarhizare, drept câştigat prin CCM, prin aceasta neîncălcându-se cu nimic HGR nr.145/2005, care de fapt este un act de gestiune şi nu un act normativ în condiţiile art. 8 din Legea nr.168/1999.

Pârâtele mai arată că prin oferta reclamantei de majorare a numărului de tichete de masă s-a făcut deja o modificare a actelor normative invocate, ca intangibilă.

Oricum, susţine pârâta, chiar dacă s-ar accepta incidenţa art.8 din Legea nr.168/1999 rămâne revendicarea nr. 3, privind condiţiile inacceptabile de muncă, care justifică greva.

Pentru soluţionarea cauzei, tribunalul a admis şi administrat proba cu acte, în acest sens depunându-se la dosar revendicările sindicatelor, răspunsul reclamantei, sesizarea Direcţiei de Dialog Familie şi Solidaritate Socială a Municipiului Bucureşti şi procese verbale de conciliere.

Analizând cauza în baza probelor administrate şi văzând susţinerile părţilor, tribunalul constată greva ca fiind legală, urmând a respinge ca neîntemeiate acţiunea principală şi cererea de intervenţie pentru următoarele considerente:

Greva întruneşte condiţiile legale de formă prev.de art.40 şi urm. din Legea nr.169/1999, ca şi derularea în timp a conflictului de interese, situaţie de altfel recunoscută atât de reclamanta cât şi de intervenient, care nu invocă astfel de vicii.

În ceea ce priveşte declanşarea grevei pe timpul de derulare a contractului colectiv de muncă, tribunalul constată că nu sunt incidente prev. art.13 alin.1 din Legea nr.168/1999, intrucât conflictul de interese a intervenit pe durata negocierii noului contract individual de muncă, iar greva propriu-zisă s-a declanşat la aproape două luni după încetarea contractului colectiv de muncă, la 17.04.2005.

Cu privire la condiţiile grele de muncă ale salariaţilor, reclamanta recunoaşte existenţa acestora şi arată că se ocupă permanent pentru îmbunătăţirea acestora prezentând planuri şi programe de reparaţii şi investiţii care să ducă la înlăturarea acestora.

Cu privire la incidenţa art.8 din Legea nr.168/1999, tribunalul constată că HGR nr.145/2005 este într-adevăr un act de gestiune al asociatului unic – statul român, prin care acesta îşi gestionează interesele din proprietatea sa.

A considera HGR nr.145/2005, un act normativ în sensul celor prev.de art.8 teza a II. a din Legea nr.168/1999 ar însemna că salariaţii pârâtelor să fie lipsiţi de dreptul la grevă prevăzut de legea fundamentală, orice revendicare salarială a acestora lovindu-se de acest „zid” de netrecut, în condiţiile art.8 din Legea nr.168/1999.

Dacă în societăţile private, patronatul dispune prin ordine, dispoziţii, hotărâri   ale Consiliului de administraţie sau decizii, statul român prin guvernul său dispune cu privire la bunurile sale, prin hotărâri de guvern care au acelaşi caracter ca şi dispoziţiile din domeniul privat şi care nu sunt decât acte de gestiune.

O hotărâre de guvern este un act normativ în înţelesul art.8 din Legea nr.168/1999 numai şi numai când reglementarea sa priveşte relaţii sociale cu aplicabilitate generală şi valabile pentru toate categoriile sociale.

De altfel, la o interpretare strictă a art.8 din Legea nr.168/1999, normă de strictă interpretare, ca toate normele de dreptul muncii, acesta se referă la adoptarea unei legi sau a altui act normativ, fără nici o referire la modificarea acestora. Or în speţă, guvernul ca reprezentant unic al asociatului unic statul român, poate să-şi modifice propriul act de gestiune, în funcţie de noile condiţii din societatea pe care o administrează.

În altă ordine de idei, în conformitate art.20 pct.2 din Constituţia României, interpretarea dată de reclamantă şi intervenient, a art.8 din Legea nr.168/1999 intră în contradicţie cu Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii (Convenţia nr.87/1948 privind libertatea sindicală şi Convenţia nr.111/1958 privind interdicţia discriminării în materie sindicală), convenţii adoptate de România.

De altfel, Biroul Internaţional al Muncii, ca organ de jurisdicţie al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, a decis că:”soluţionarea unui conflict juridic, ca urmare a unei interpretări diferite a unui text de lege, ar trebui lăsată la competenţa instanţelor  şi numai soluţia instanţei în sensul încetării grevei, nu constituie o încălcare a libertăţii sindicale”.

Atât legislaţia internă cât şi cea internaţională consfinţeşte dreptul fundamental la grevă, ca şi interdicţia discriminării în materie sindicală. Ori, a accepta ca hotărârile de guvern prin care statul gestionează căile ferate proprietatea sa, sunt acte normative de care face vorbire art.8 din Legea nr.168/1999, ar indica o discriminare notorie a salariaţilor CFR faţă de celelalte categorii de salariaţi, patronatul putând opune oricând actul normativ revendicărilor salariaţilor, lipsind practic salariaţii de un drept fundamental – dreptul la grevă, drept recunoscut atât de legislaţia internă cât şi din convenţiile internaţionale.

Astfel, Biroul Internaţional al Muncii a statuat că „dreptul la grevă  ar putea fi afectat de o dispoziţie legală care ar permite patronatelor să recurgă în fiecare caz la o decizie de arbitraj obligatorie „ cu atât mai mult o normă care să interzică greva sau cel puţin să o impiedice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge ca neîntemeiate acţiunea principală formulată de SOCIETATEA

NATIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ (C.F.R. MARFĂ SA) cu sediul în Bucureşti, Bdul.Dinicu Golescu nr.38, Sectorul 1, şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI cu acelaşi sediu în contradictoriu cu pârâtele FEDERAŢIA SINDICATELOR RAMURII VAGOANE şi FEDERAŢIA MECANICILOR DE LOCOMOTIVĂ DIN ROMÂNIA ambele cu sediul în Bucureşti str.Ştefan Stoica nr.27 Sectorul 1.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13.06.2005.

PREŞEDINTE                                                                                                                                                JUDECĂTOR,

VASILE MIREA                                                      MARILENA GHIŢĂ

ASISTENT JUDICIAR                                            ASISTENT JUDICIAR

ELENA MARIA TALOI                                          VELENTIN OLTEANU

GREFIER,

DOINA IORDACHE

Trimite mesaje la webmaster@fml.ro cu întrebări sau comentarii despre această pagină web.
Ultima modificare: 28-05-2012 02:15

Federatia Mecanicilor de Locomotivă [http://www.fml.ro]