Convenţia Sindicală Naţională
a Transportatorilor din România

Bucureşti, Str. Ştefan Stoica nr.27

nr. 271/10.03.2005

Guvernul României

Domnului Prim Ministru Călin Popescu Tăriceanu

Domnule Prim Ministru,

Convenţia Sindicală Naţională a Transportatorilor din România, (CSNTR) organizaţie reunind 15 federaţii sindicale reprezentând salariaţii din toate modurile de transport din România, cu un număr de circa 150 000 de membri, vă înaintează prezenta

PETIŢIE

1. Nu suntem de acord cu încercările pe care le face Guvernul Românei de modificare a Codului Muncii.

Considerăm o falsă prioritate modificarea de substanţă a prevederilor Legii 53/2003 (Codul Muncii) sub pretextul acordului suplimentar încheiat cu FMI şi intervenţiilor investitorilor autohtoni şi străini. În condiţiile în care organizaţiile patronale nu au un punct de vedere comun în privinţa modificărior ce trebuiesc aduse acestui act normativ, este clar că iniţiativa a pornit de la noul executiv, fără a se sinchisi de interesele partenerilor sociali.

Acest demers al guvernanţilor, un abuz atâta timp cât Codul Muncii este perfect legal, constituţional şi în concordanţă deplină cu convenţiile internaţionale la care România este semnatară, riscă să producă serioase tulburări sociale pe care, presupunem, nu le doreşte nimeni. Până la integrarea europeană, codul muncii trebuie lăsat aşa cum este, nu suntem de acord cu nici un fel de modificare. Dacă după aderare se constată contradicţii cu legislaţia socială europeană, lucru de altfel puţin probabil, în acel moment se pot lua în discuţie eventuale ajustări.

Paradoxal, nici Ministerul Transporturilor şi nici Guvernul României nu iau măsuri pentru abrogarea Decretului 360/1976 care reglementează statutul personalului din unităţile de transporturi, un veritabil act normativ comunist, cu care vrem să ne integrăm în Uniunea Europeană. Solicităm demararea în regim de urgenţă a procedurilor pentru înlocuirea acestei reglementări caduce cu una modernă, în pas cu realităţile domeniului şi reglementările U.E.

2. Nu mai acceptăm concedieri colective.

Personalul din transporturi a fost realmente decimat de „reformele” făcute pe parcursul ultimilor ani, şi este la ora actuală la limita de rezistenţă, în condiţiile în care reformele au constat numai în concedieri colective masive şi fără aport de tehnologie.

Diminuarea la nesfârşit a personalului nu se poate face fără a interveni negativ în siguranţa circulaţiei în transporturi, în condiţiile în care aportul de tehnnică modernă este insesizabil şi suntem convinşi că numai măiestria profesională a membrilor noştri de sindicat a împiedicat până acuma producerea de accidente majore.

Niciodata reducerile de personal făcute nu s-au reflectat în creşterea veniturilor celor rămaşi, ci din contra, fondul de salarii a fost diminuat fără rezerve, în timp ce solicitările exercitate asupra salariaţilor (volum de muncă, stres, responsabilităţi) au crescut, lucru incorect şi în contradicţie cu practica europeană unde, la orice negociere corectă, o reducere semnificativă a personalului nu se poate face fără o creştere semnificativă a salariilor.

3. Sindicatele se află în imposibilitatea de a negocia contractele colective de muncă.

Bugetele de venituri şi cheltuieli impuse societăţilor din sistem de către MTCT şi aprobate de Guvernul României au redus fondurile de salarii blocând negocierile contractelor colective de muncă. Asta înseamnă că pentru anul 2005 nu se vor putea mări salariile nici măcar cu un procent. Deoarece scumpirile ce se preconizează a se face la combustibili şi energie electrică vor antrena creşteri de preţuri la toate produsele de bază, membrii noştri de sindicat nu agrează măsura de îngheţare a salariilor şi nu sunt de acord să-şi vândă munca la un preţ de nimic, mai ales în condiţiile în care demnitarilor le-au crescut substanţial salariile în 2005. Dacă trebuie făcute sacrificii, deşi nu ştim până cînd vom mai fi sacrificaţi, atunci primii care trebuie să pornească pe această cale sunt tocmai demnitarii. Populaţia de rînd, membrii noştri de sindicat care de abia îşi incropesc existenţa de la o zi la alta nu mai sunt de acord să facă sacrificii.

4. Nu se respectă contractele colective de muncă în vigoare.

Contractele la nivel superior existente în domeniul transporturilor nu se respectă în ce priveşte, de exemplu, salariul minim pe ramură sau pe grup de unităţi. Astfel, valorile salariului minim negociate şi convenite în limite rezonabile, în loc să fie aplicate rămân niste obiective pentru viitor. Anul 2007 nu trebuie să ne prindă cu salarii de 150 de euro, pentru că în aceste condiţii, după aderare la Uniunea Europeană, România va deveni sursă de culegători de căpşuni şi de forţă de muncă ieftină.

5. Solicităm acordarea în continuare a tichetelor de masă.

Tichetele de masă există de câţiva ani în contractele colective de muncă, însă abia din luna octombrie 2004 ele au fost acordate într-un număr infim (5 tichete pe lună). Din 2005 s-a sistat distribuirea tichetelor invocându-se inexistenţa bugetelor de venituri şi cheltuieli. S-a tăiat astfel gura de oxigen pe care o avea marea masă a membrilor noştri de sindicat cărora salariile de-abia le ajung pentru plata utilităţilor aferente locuinţelor şi pentru o alimentaţie modestă a familiilor.

6. Protestăm fată de atitudinea obedientă a autorităţilor române în negocierile cu organismele financiare internaţionale.

Reprezentanţii României nu negociază cu FMI, BM, etc de pe poziţia unui partener responsabil, stăpân pe realităţile din ţară şi pe posibilităţile acesteia, ci din postura unor supuşi care semnează tot ce li se pune în faţă. Astfel acceptă disponibilizări de personal fără logică, explozia preţurilor în numele “alinierii la standardele europene” şi în paralel îngheţarea salariilor şi aşa foarte mici. În privinţa salariilor probabil că se doreşte să ne aliniem la standardele africane!

7. Politica deficitară a Guvernului în transporturi periclitează siguranţa circulaţiei în toate modurile de transport.

Principalul pericol este suprasolicitarea personalului datorată concedierilor masive, subfinanţarea cronică, având ca rezultat degradarea continuă a infrastructurii şi a mijloacelor de transport, managementul deficitar al sistemului datorat subfinanţării şi lipsei de interes a Guvernului pentru acest important sector de activitate.

8. Condamnăm scăderea nivelului de trai datorită creşterii explozive a preţurilor scăpate de sub control.

Sunt două alternative: ori se liberalizează preţurile şi în aceeaşi măsură şi salariile sau, dacă se doreşte îngheţarea salariilor atunci trebuie îngheţate şi preţurile. Alinierea la standardele europene spre care tindem trebuie să cuprindă în mod obligatoriu şi cât mai rapid posibil încadrarea în standardele sociale minimale ale Uniunii Europene.

9. Nu s-a făcut nimic de 15 ani pentru lichidarea muncii la negru.

Codul muncii actual, dacă este lăsat să producă efecte, ar putea, în timp, să diminueze fenomenul muncii la negru. În condiţiile în care guvernul încearcă în mod iresponsabil să îl arunce în aer şi să impună ca regulă contracte de muncă cu timp parţial sau pe durată determinată, (cu ziua), sau să desfiinţeze obligativitatea încheierii şi aplicării contractelor colective de muncă, munca la negru va lua o amploare fără precedent, şi va deveni un adevărat flagel naţional.

10. Cerem eradicarea corupţiei în condiţiile în care am constatat că hoţia nu are frontiere politice.

Ne deranjează continuarea practicilor de luptă pentru “ciolan” generalizate la nivelul tuturor unităţilor. Astfel nimeni nu urmăreşte eficienţa managerială, de natură să producă redresarea economico-socială a sistemului, ci la fiecare schimbare a cârmei politice predomină interesele de partid a unei grupări sau a alteia.

Astfel este incredibil faptul că nici la ora actuală Ministerul Transporturilor nu are schema secretarilor de stat completată, iar la companiile din subordine se desfăşoară o veritabilă campanie de purificare politică, posturile de conducere stabilindu-se în urma negocierilor dintre partide şi nu pe bază de experienţă şi competenţă profesională.

Aşteptăm cu interes o întâlnire cu factorii decizionali din Guvernul României, convinşi fiind că prin dialog vom găsi cele mai bune soluţii.

Perpetuarea unor conflicte de muncă ce pot fi declanşate în transporturi le considerăm posibil de stopat prin intervenţia dumneavoastră imediată.

Cu alese sentimente.

Bucureşti 10 martie 2005

Preşedinte CSNTR,

Ion Rădoi