FEDERAŢIA MECANICILOR DE LOCOMOTIVĂ

           Afiliată la Cartel ALFA, ALE şi CSNTR

   

                                            Lista Rusinii      

   

  Spune NU desființării SMURD! - clic aici!

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   

6 octombrie 2011

 

 

 

COMUNICAT

Conferaţia Naţională Sindicală „Cartel ALFA” salută adoptarea la Senat a propunerilor de modificare ale Codului Muncii. Modificările au fost adoptate de către Senat, prin procedura tacită, ieri, 5 octombrie 2011.

CNS „Cartel ALFA” consideră că aceste modificări sunt necesare şi utile şi reflectă în mod real dinamica pieţii muncii din România.

Conferaţia Naţională Sindicală „Cartel ALFA” îşi exprimă speranţa ca aceste modificări să fie adoptate şi la Camera Deputaţilor.

Modificările aduse Codului Muncii, aprobate de către Senatul României, sunt exact cele propuse de către confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, semnatare ale contractelor colective de muncă din sectoarele de activitate şi confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional.

 

Bogdan Iuliu Hossu

Preşedinte CNS „Cartel ALFA”

 

 

Mai jos reproducem conținutul modificărilor Codului Muncii adoptate de Senat:

 Proiect                                                                                                            22.02.2011

 Lege

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare

 Parlamentul României adoptă prezenta lege:

 Art. I – Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

 1. Art. 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.

(2) Anterior începerii activităţii contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidenţă a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.

(3) Angajatorul este obligat ca anterior începerii activităţii să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.

(4) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.”

 2. La art. 17 alin. (2) litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) Funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, precum şi fişa postului cu specificarea atribuţiilor postului.”

 3. La art. 17 alin. (2) după litera d) se introduce lit. d1) care va avea următorul cuprins:

„d1) Criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului.”

 4. La art. 17 alin. (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(4) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (2) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 20 zile lucrătoare de la data apariţiei modificării, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege.”

 5. La art. 21 se introduce un alineat nou, alin. (5) care  va avea următorul cuprins:

“(5) Angajatorul poate renunţa unilateral la clauza de neconcurenţă prevăzută în contract, plata indemnizaţiei de neconcurenţă încetând după minim 30 de zile de la notificarea scrisă adresată salariatului de către angajator privind denunţarea acesteia.”

 6. La art. 25 se introduce un alineat nou, care devine alin. (2) cu următorul cuprins:

„(2) Cuantumul prestaţiilor suplimentare în bani sau modalităţile prestaţiilor suplimentare în natură vor fi specificate în contractul individual de muncă.”

 7. La art. 27 alin. (3) se abrogă.

 8.  La art. 29 alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Angajatorul poate cere informaţii în legătură cu persoana care solicită angajarea de la foştii săi angajatori, dar numai cu privire la activităţile îndeplinite şi la durata angajării şi numai cu încunoştinţarea prealabilă a celui în cauză.”

 9. Art. 31 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere. Stabilirea concreta a perioadei de proba se r

 (2) Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice.”

 (3)  Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.”

 (4) Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă.

(5) Pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, primele şase luni după debutul în profesie se consideră perioadă de stagiu. Fac excepţie acele profesii în care stagiatura este reglementată prin legi speciale. La sfârşitul perioadei de stagiu, angajatorul va elibera obligatoriu o adeverinţă ce va fi vizată de Inspectoratul Teritorial de Muncă în a cărui rază teritorială de competenţă acesta îşi are sediul.

(6) Modalitatea de efectuare a stagiului prevăzut la alin. (5) se va reglementa prin lege specială” 

10. Art. 33 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Perioada în care se pot face angajări succesive de probă a mai multor persoane pentru acelaşi post este de maximum 12 luni. 

11. La art. 34 alin. (3) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Registrul general de evidenţă a salariaţilor se completează şi se transmite inspectoratului teritorial de muncă în ordinea angajării şi cuprinde elementele de identificare ale tuturor salariaţilor, data angajării, funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, tipul contractului individual de muncă, salariul brut, sporurile şi cuantumul acestora, perioada şi cauzele de suspendare a contractului individual de muncă, perioada detaşării şi data încetării contractului individual de muncă”.

„(1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.”

14. Art. 36 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi angajaţi prin contract individual de muncă în baza autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă eliberată/eliberat potrivit legii.”

15. La art. 39 la  alin.(1) se adaugă lit. n) cu următorul cuprins:

„n) alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.”

16. La art. 39 la alin.(2) se adaugă lit. g) cu următorul cuprins:

„g) alte obligaţii prevăzute de lege sau contractele colective de muncă aplicabile.”

17. La art. 40 alin. (1) lit. b) se modifică şi va avea următorul conţinut:

„b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii;”

18. La art. 40 la alin. (1)  se introduce o noua litera lit. f) cu următorul cuprins:

„f) să stabilească criteriile de evaluare a realizării acestora.”

19. La art. 49 după alin. (4) se introduc două  alineate noi, alin. (5) şi (6) cu următorul cuprins:

„(5) De fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului va interveni o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept va prevala.

(6) În cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate  termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepţia situaţiilor in care contractul individual de munca încetează de drept.”

20. La art. 50 după lit. h se introduce lit. (h1) care va avea următorul cuprins:

„(h1) de la data expirării perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei. Dacă în termen de 6 luni salariatul nu şi-a reînnoit avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de muncă încetează de drept.”

21. La art. 52 alin. (1) litera b) se abrogă.

22. La art. 52 alin. (1) lit. d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d)  în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare”.

23. La art. 52  alin. (1) se introduce o literă nouă lit. f) cu următorul cuprins:

 „f) pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor.”

24. La art. 52 alin. (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c), dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară şi i se plăteşte, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.”

25. La art. 52 după alin. (2) se introduce alin. (3) cu următorul cuprins:

„(3) În cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice, structurale  sau similare pe perioade care depăşesc 30 zile lucrătoare, angajatorul  va avea posibilitatea reduceri programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea programului, după consultarea  prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unităţii sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.

26. Art. 53 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Pe durata reducerii şi/sau a întreruperii temporare a activităţii,  salariaţii implicaţi în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfăşoară activitate, beneficiază de o indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 52 alin. (3).

 (2) Pe durata reducerii şi/sau întreruperii temporare prevăzute la alin. (1) salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii.”

27. La art. 56 alin. (1) lit. a), b) şi d) se modifică şi se completează şi vor avea următorul cuprins:

„a) la data decesului salariatului sau al angajatorului persoană fizică,  precum şi în cazul a dizolvării  angajatorului persoană juridică de la data la care angajatorul şi-a încetat existenţa conform legii.

b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii sub interdicţie a salariatului sau a angajatorului persoană fizică.

d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare;  la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare;”

28.  La art. 60 alin. (1) lit. b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) pe durata suspendării activităţii ca urmare a instituirii carantinei.”

29. La art. 60 alin. 1 lit. g) se abrogă.

30. La art. 60 alin. (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau dizolvării angajatorului, în condiţiile legii.”

31. La art. 63 alin. 2  se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau în lipsa acestuia prin regulamentul intern.”

 32. La art. 711 alin. (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(6) Inspectoratul teritorial de muncă are obligaţia de a informa în termen de 3 zile lucrătoare angajatorul şi sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, după caz, asupra reducerii sau prelungirii perioadei prevăzute la alin. (1), precum şi despre motivele care au stat la baza acestei decizii.”

 33. La art. 73 alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

 „1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d), al art. 65 şi 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 zile lucrătoare.”

 34. La art. 78 se introduce un alineat nou, alineatul (3) care va avea următorul cuprins:

„(3) În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.”

35. La art. 79 alin. (2) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

 „(2) Angajatorul este obligat să înregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia da dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă.

(4) Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 20 zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv nu poate fi mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere.”

36. La art. 80 alin. (3) - (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condiţiile prevăzute la art. 81 şi după expirarea  termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, pentru perioada realizării unui proiect, program sau lucrări.”

(4) Între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată, durata cumulata a acestora neputand depasi 36 luni, in caz contrar, ultimul contract se considera incheiat pe perioada nedeterminata.

(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată, încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive şi nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.

37. La art. 81 lit. b) şi e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) creşterea şi/sau modificarea temporară a structurii activităţii angajatorului.”

 e) în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte sau programe.”

38.  La art. 82 alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni.”

39. La art. 86 alin. (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Atunci când nu există un salariat cu contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată comparabil în aceeaşi unitate, se au în vedere dispoziţiile din contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, reglementările legale în domeniu.”

40. Art. 87 se modifică şi va avea următorul cuprins:

(1)       „Munca prin agent de muncă temporară”, este munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară şi care este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.

(2)       „Salariatul temporar” este persoana care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară, în vederea punerii sale la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă. 

(3)         „Agentul de muncă temporară” este persoana juridică, autorizată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale care încheie contracte de muncă temporară cu salariaţi temporari, pentru a-i pune la dispoziţia utilizatorului, pentru a lucra  pe perioada stabilită de contractul de punere la dispoziţie sub supravegherea şi conducerea acestuia. Condiţiile de funcţionare a agentului de muncă temporară precum şi procedura de autorizare  se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(4)       „Utilizatorul” este persoana fizică sau juridică pentru care şi sub supravegherea şi conducerea căruia munceşte temporar un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară.

(5)       ‘’Misiune de muncă temporară” înseamnă acea perioadă în care salariatul temporar este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia, pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar.”

41. Art. 88 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Un utilizator poate apela la agenţi de muncă temporară pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar, cu excepţia cazului prevăzut la art. 92.”

42. Art. 89 se modifică şi va avea următorul cuprins:

(1)         „Misiunea de muncă temporară se stabileşte pentru un termen care nu poate fi mai mare de 24 luni.

(2)         Durata misiunii de muncă temporară poate fi prelungită pe perioade succesive care, adăugate la durata iniţială a misiunii, nu poate conduce la depăşirea unei perioade de 36 de luni.

(3)         Condiţiile în care durata unei misiuni de muncă temporară poate fi prelungită sunt prevăzute în contractul de muncă temporară sau pot face obiectul unui act adiţional la acest contract.”

43. La art. 90 alin. (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    „(2) Contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă:

    a) durata misiunii;

    b) caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii şi programul de lucru;

    c) condiţiile concrete de muncă;

    d) echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze;

    e) orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar;

    f) valoarea comisionului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul.

    g) condiţiile în care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispoziţie de un agent de muncă temporară.”

44. Art. 93 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1)  Contractul de muncă temporară este un contract individual de muncă ce se încheie în scris între agentul de muncă temporară şi salariatul temporar, pe durata unei misiuni.

(2) În contractul de muncă temporară se precizează, în afara elementelor prevăzute la art. 17 şi la art. 18 alin. (1), condiţiile în care urmează să se desfăşoare misiunea, durata misiunii, identitatea şi sediul utilizatorului, precum şi cuantumul şi modalităţile remuneraţiei  salariatului temporar.”

45.  La art. 94 alin. (2), (3) şi (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

 „(2) Agentul de muncă temporară poate încheia cu salariatul temporar un contract de muncă pe durată nedeterminată situaţie în care în perioada dintre două misiuni salariatul temporar se află la dispoziţia agentului de muncă temporară.

     (3) Pentru fiecare nouă misiune, între părţi se încheie un contract de muncă temporară, în care vor fi precizate toate elementele prevăzute la art. 93 alin. (2).

    (4) Contractul de muncă temporară încetează la terminarea misiunii pentru care a fost încheiat sau dacă utilizatorul renunţă la serviciile sale înainte de încheierea misiunii, în condiţiile contractului de punere la dispoziţie.”

46. La art. 95 alin. (3) se abrogă.

47. Art. 96 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Prin contractul de muncă temporară se poate stabili o perioadă de probă pentru realizarea misiunii, a cărei durată nu poate fi mai mare de:

a)     2 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mică sau egală cu o lună;

b)     5 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă cuprinsa intre o luna si 3 luni;

c)      15 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni; 

d)     20 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mare de 6 luni;

e)     30 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului de muncă temporară mai mare de 6 luni.”

 48. Art. 100 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Cu excepţia dispoziţiilor speciale contrare, prevăzute în prezentul capitol, dispoziţiile legale, prevederile regulamentelor interne precum şi cele ale contractelor colective de muncă aplicabile salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator se aplică în egală măsură şi salariaţilor temporari pe durata misiunii la acesta.”

49. După art. 100 se introduce art. 1001 cu următorul cuprins:

„Agenţii de muncă temporară nu percep nici o taxă salariaţilor temporari în schimbul demersurilor în vederea recrutării acestora de către utilizator sau pentru încheierea unui contract de muncă temporară.”

50. La art. 1011 alin. (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Atunci când nu există un salariat comparabil în aceeaşi unitate, se au în vedere dispoziţiile din contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, reglementările legale în domeniu.”

 51.  La art. 107 alin. (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2)  Prin contractele colective de muncă şi/sau prin contractele individuale de muncă se pot stabili şi alte condiţii specifice privind munca la domiciliu, în condiţiile legii.”

52. Art. 111 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

(2) Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.

(3) Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni.

(4) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referinţă stabilită la alin. (3),  dar pentru perioade de referinţă care în nici un caz să nu depăşească 12 luni.

(5) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.

(6) Prevederile alin. (1) – (4) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.”

 53. La art. 122 alin. (21) se modifică şi va avea  următorul cuprins:

„(21) – Durata normală a timpului de lucru, pentru salariaţii de noapte a căror activitate se desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă nu va depăşi 8 ore  pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore, decât în cazul  în care majorarea acestei durate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil, şi numai în situaţia în care o astfel de prevedere nu contravine  unor prevederi exprese stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat  la nivel superior.” 

54. La art. 122 după alin. (21) se introduce alin. (22) cu următorul cuprins: 

„(22) – În situaţia prevăzută la art. (21), angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.”

 55.  Art. 123 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Salariaţii de noapte beneficiază:

a) fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;

 b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru. ”

56. La art. 140 alin. (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul individual de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective aplicabile şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.”

57. La art. 142 se introduce se introduce un alineat nou, care va deveni alineatul (2)  cu următorul cuprins:

„(2) – Numărul de zile lucrătoare aferent concediului de odihnă suplimentar pentru categoriile de salariaţi prevăzute la art. 142 alin. (1)  se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil şi va fi de cel puţin 3 zile lucrătoare.”

 58. La art. 143 alin. (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) În cazul în care programarea concediilor se face fracţionat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.”

 59. La art. 150 alin. (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai dacă absenţa salariatului ar prejudicia grav desfăşurarea activităţii.”

 60. Art. 157 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.

(2) Salariul individual se stabileşte prin negocieri individuale între angajator şi salariat.

(3)  Sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.”

 61. La art. 161 alin. (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar.”

 62. Art. 194 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta.

(2) Pe perioada participării la cursurile sau stagiile de formare profesională conform alin.(1) salariatul va beneficia pe toată durata formării profesionale de toate drepturile salariale deţinute.

 (3) Pe perioada participării la cursurile sau stagiile de formare profesională, conform alin. (1) salariatul beneficiază de vechime la acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.”

 63. La art. 195 alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1)  Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională, în condiţiile art. 194 alin.(1), nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă stabilită prin act adiţional.”

 64. La art. 217 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Sindicatele, federaţiile şi confederaţiile sindicale, denumite în continuare organizaţii sindicale, sunt constituite de către salariaţi pe baza dreptului de liberă asociere  în scopul apărării drepturilor acestora prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu, precum şi în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, pentru promovarea intereselor lor profesionale, economice şi sociale.

(2) Constituirea, organizarea şi funcţionarea sindicatelor se reglementează prin lege specială.”

 65. Art. 222 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“ La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de muncă, în condiţiile legii.”

 66. La art. 225 alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Pot fi aleşi ca reprezentanţi ai salariaţilor salariaţii care au capacitate deplină de exerciţiu.”

 67. La art. 225 alin. (2) se abrogă.

68. Art. 228 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Numărul de ore în cadrul programului normal de lucru pentru reprezentanţii salariaţilor destinat  în vederea îndeplinirii mandatului pe care l-au primit se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau în lipsa acestuia prin negociere directă cu conducerea unităţii.”

 69. Art. 230 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 „Patronatele, denumite şi organizaţii de angajatori, constituite în condiţiile legii sunt organizaţii ale angajatorilor, autonome, fără caracter politic, înfiinţate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial.”

 70. La art. 235 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Constituirea, organizarea şi funcţionarea patronatelor, precum şi exercitarea drepturilor şi obligaţiilor acestora sunt reglementate prin lege specială.”

 71. La art. 236 alin. (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Negocierea colectivă la nivel de unitate este obligatorie, cu excepţia cazului în care angajatorul are încadraţi mai puţin de 21 de salariaţi.”

 72. Art. 237 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă se reglementează prin lege specială.”

 73. Art. 248 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 „Prin conflicte de muncă se înţeleg conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.”

 74. După articolul 256 se introduce un nou articol, articolul 2561, cu următorul cuprins:

Art. 2561 – „Prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 252/2003 privind registrul unic de control, în cazul controalelor care au ca obiectiv depistarea muncii fără forme legale, inspectorii de muncă vor completa registrul unic de control după efectuarea controlului”.

 75. Art. 258 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:

    a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;

    b) reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii;

    c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi al salariaţilor;

    d) procedura de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;

    e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;

    f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;

    g) reguli referitoare la procedura disciplinară;

    h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice;

    i) criteriile şi procedurile  de evaluare profesională a salariaţilor.”

76. La art. 264 alin. (1) lit. b) se abrogă.

(3) Daca in termen de 6 luni, angajatul nu primeste o noua snctiune, acesta este reabilitat de drept.

 77. La art. 268 alin. (2) lit. b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual  de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;”

 78. La art. 276 alin. (1) lit. e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) primirea la muncă a până la 3 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”   

 79. La art. 276 alin. (1) după lit. e) se introduce o literă nouă lit. e1)  care va avea următorul cuprins:

„e1) prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, cu amendă de la 500 la 1.000 de lei;”

 80. La art. 276 alin. (1) după lit. k) se introduc lit. l), m), n) şi o) cu următorul cuprins:

„l) încălcarea de către angajator a obligaţiei prevăzute la art. 27 (1) si art. 116, cu amendă de la 1.500 la 3.000 lei.

m) nerespectarea prevederilor legale privind înregistrarea de către angajator a demisiei, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;

n) încălcarea de către agentul de muncă temporară  a obligaţiei prevăzute la art.1001, cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei, pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 de lei.”

o) încălcarea prevederilor art. 16 alin. (3) cu amendă de la 1.500 la 2.000 lei”

 81. Art. 280 se introduce  şi va avea următorul cuprins:

„(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendă penală fapta persoanei, care în mod repetat stabileşte pentru salariaţii încadraţi în baza contractului individual de muncă salarii sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut de lege.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi infracţiunea constând în refuzul repetat al unei persoane, de a permite, potrivit legii, accesul inspectorilor de muncă în oricare dintre spaţiile unităţii sau de a pune la dispoziţia acestora documentele solicitate, potrivit legii.

(3) Constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 1 la 2 ani sau cu amendă penală primirea la muncă a mai mult de 3 persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui  contract individual de muncă.”

 82.   La art. 2801 după alineatul (1) se introduc 5 noi alineate, alin. (2) – (6) cu următorul cuprins:

„Art.  2801   (2) Cu pedeapsa prevăzută la art.280 alin. (3) se sancţionează primirea la muncă a unei persoane, aflată în situaţie de şedere ilegală în România, cunoscând că aceasta este victimă a traficului de persoane.

(3) Dacă munca prestată de persoana prevăzută la alin. (2) şi la art. 280 alin. (3) este de natură să îi pună în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(4) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) – (3) şi la art. 280 alin. (3), instanţa de judecată poate dispune şi aplicarea uneia dintre următoarele pedepse complementare:

a) pierderea totală sau parţială a dreptului angajatorului de a beneficia de prestaţii, ajutoare sau subvenţii publice,  inclusiv din fonduri UE, pentru o perioadă de până la cinci ani;

b) interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achiziţii publice pentru o perioadă de până la 5 ani;

c) recuperarea integrală sau parţială a prestaţiilor, ajutoarelor sau subvenţiilor publice, inclusiv a fondurilor UE, atribuite angajatorului pe o perioadă de până la 12 luni înainte de comiterea infracţiunii;

d) închiderea temporară sau definitivă a punctului ori punctelor de lucru în care s-au comis infracţiunea sau retragerea temporară ori definitivă a unei licenţe de desfăşurare a activităţii profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.

 (5) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) – (3) şi la art. 280 alin. (3), angajatorul va fi obligat să plătească sumele reprezentând:

a) orice remuneraţie restantă datorate persoanelor angajate ilegal. Cuantumul remuneraţiei se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, cu excepţia cazului în care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul;

b) cuantumul tuturor impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă persoana ar fi fost angajat legal, inclusiv penalităţile de întârziere şi amenzile administrative corespunzătoare;

c) cheltuielile determinate de transferul plăţilor restante în ţara în care persoana angajată ilegal s-a întors de bunăvoie sau a fost returnată în condiţiile legii.

(6) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) – (3) şi la art. 280 alin. (3) de către un subcontractant, atât contractantul principal cât şi orice subcontractant intermediar, dacă au avut cunoştinţă de faptul că subcontractantul angajator angaja străini aflaţi în situaţie de şedere ilegală, pot fi obligaţi de către instanţă, în solidar cu angajatorul sau în locul subcontractantului angajator ori al contractantului al cărui subcontractant direct este angajatorul, la plata sumelor de bani prevăzute la alin.(5) lit. a) şi c).”

 83. Art. 290 se abroga. 

 84. Art. 293 se abrogă.

 85. După art. 293 se introduce un art. nou art. 2931 care va avea următorul cuprins:

„Anunţul privind pierderea carnetelor de muncă emise în temeiul Decretului nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.”

 86. Art. 294 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„În sensul prezentului cod, funcţiile de conducere sunt cele definite prin lege sau prin reglementări interne ale angajatorului.” 

Prezenta lege transpune parţial Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru şi Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară.

 Art. I

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

„- art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie  1999, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 23 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.184 din 19 mai 1998.

- ultima liniuţă de la alin. (2) al art. 298.”

 Art. II Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 Art. III. Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Trimite mesaje la webmaster@fml.ro cu întrebări sau comentarii despre această pagină web.
Ultima modificare: 28-05-2012 02:15

Federatia Mecanicilor de Locomotivă [http://www.fml.ro]